aproape bine
aproape răcoare
mansarda e plină de praf și bucăți de cer
îmi place să adorm aici
cu sufletul rezemat de oase
cu vise ce curg liniștit

gondole în veneția din mine

mi-e doar un dor de poezie
uite stelele au azi aspect de piersici coapte pe jumătate
îmi vine să dau la o parte miezul cu dinții
viermii se lipesc atunci de sâmbure
ce senzatie aromată de umezeală foame și loialitate

observ că între degetul mare și arătător
pot cuprinde pe rând oamenii norii păsările toate
trebuie doar să închid un ochi
de preferință pe cel stâng
și atunci toate lucrurile mari se fac mici
și adultii devin copii
și viața miroase a fructe
din nou